1. Identificarea materialului: Aceasta implică în primul rând identificarea tipurilor, cum ar fi pungi LLDPE, LDPE, HDPE, PP, PET și PA. Materialul plastic specific poate fi determinat prin respectarea unor caracteristici precum transparența și grosimea pungii.
2. Metoda de ardere: Se folosește o flacără pentru a aprinde punga de ambalare din plastic. Tipul de plastic este apoi identificat pe baza mirosului produs în timpul arderii și a naturii reziduului rezultat. De exemplu, LLDPE și LDPE emit un miros ars, aromat atunci când sunt arse, în timp ce PP și PET nu produc miros distinct.
3. Metoda de dizolvare: Se efectuează un test de dizolvare utilizând solvenți corespunzători specifici. De exemplu, LLDPE, LDPE și HDPE sunt solubile în diclormetan; PP este solubil în triclormetan; în timp ce PET este insolubil în solvenți organici obișnuiți.
4. Microscopie polarizante: Un microscop polarizant este folosit pentru a distinge diferitele materiale plastice prin observarea unor fenomene precum birefringenta si refractia. Polietilenele cu densitate joasă-(cum ar fi LLDPE și LDPE) prezintă birefringență scăzută și refracție slabă; HDPE demonstrează o refracție puternică; în timp ce PET și PP posedă indici de refracție relativ mari.
5. Metoda de determinare a densității: Pentru măsurarea densității diferitelor materiale plastice se folosesc o balanță și un volumetor. Intervalele tipice de densitate sunt după cum urmează: LLDPE (0,910–0,925 g/cm³), LDPE (0,910–0,940 g/cm³), HDPE (0,941–0,960 g/cm³), PET (1,33–1,39 g/cm³) și PP (0,19–0,90 g/cm³).
6. Analiza spectroscopiei în infraroșu: Spectroscopia în infraroșu este folosită pentru a analiza diferite materiale plastice. Picurile caracteristice de absorbție în infraroșu pentru LLDPE și LDPE sunt similare, cu vârfurile de absorbție la 2916 cm⁻¹ și 2848 cm⁻¹ apărând relativ largi și plate; dimpotrivă, vârfurile de absorbție pentru HDPE sunt mai ascuțite; în timp ce spectrele infraroșu generale pentru PET și PP sunt comparativ mai complexe.
7. Analiza cromatografică. Cromatografia gazoasă, cromatografia lichidă și cromatografia lichidă bi-dimensională sunt folosite pentru a efectua analize calitative și cantitative ale monomerilor și aditivilor din produsele finite din plastic, pentru a identifica tipul de plastic și a determina conținutul de aditiv.
